Cuptoarele dacice din Medieşu Aurit

În hotarul comunei Medieşu Aurit, punctul Şuculeu se află conservate cuptoare din sec. II – IV d.H., aparţinând dacilor liberi. Cercetările arheologice începute în anul 1964 au dus la descoperirea unui adevărat centru meşteşugăresc, constând din 17 cuptoare pentru ars ceramica. Conform specialiștilor, cuptoarele de la Medieşu Aurit sunt unicat în Europa Centrală, având dimensiuni care depăşesc uneori diametrul de 200 de centimetri. Aceste cuptoare sunt legate de producţia vaselor de provizii, care aveau o piaţă de desfacere importantă. Atelierele de producţie erau formate dintr-o groapă de deservire şi un cuptor de ars ceramica, cu două camere şi cu perete median de susţinere a grătarului. Printr-un canal pătrundea aerul cald din spre groapa de deservire spre cuptor.

Pentru protejarea sitului, în viitor cuptoarele ar putea fi acoperite cu o cupolă de sticlă. Pentru ca aceste descoperiri să fie conservate, cuptoarele pentru ceramică au fost incluse într-un proiect transfrontalier.
Cuptoarele se aliniază pe două șiruri paralele, dispuse de o parte și alta a unui mic bot de terasă flancat la est și la vest de două văi. Se poate observa de asemenea gruparea mai multor cuptoare în nuclee, de la trei până la opt cuptoare, deservite eventual de o groapă comună de alimentare. Cercetările au continuat și s-a mai descoperit că în zonă au existat fântâni, construcții de suprafață, locuințe adâncite în pământ, fiind practic o așezare industrială. În stadiul actual al cunoștințelor, nu se stie cu exactitate când a fost începută și când a fost abandonată producția de ceramică din Medieșu Aurit, dar a funcționat cert în secolele II-III d. Hr. Având în vedere numărul cuptoarelor, se crede că era cel mai mare centru ceramic al Europei barbare.

Indicatorii etnici sunt formele de vase dacice arhaice, modelate cu mâna, cu brâuri alveolate, care au fost așezate în cuptoare alături de vasele de provizii. Dacii deserveau un spațiu geografic larg, având probabil un rol în preluarea roții olarului de către vandali. Olarii daci deserveau cu producția lor un spațiu geografic întins, formele medieșene de chipuri regăsindu-se în locuințele vandale din perioada războaielor marcomanice. Centrul ceramic de la Medieșu Aurit a avut foarte probabil o contribuție semnificativă în preluarea roții olarului de către vandali și în răspândirea ceramicii produse cu această tehnologie la nord de Carpați, în sudul Poloniei de astăzi.

O altă descoperire importantă a avut loc în acest an. La nici 10 km de acest centru ceramic, în zona localității Iojib, a fost confirmată existența unui centru metalurgic, fapt care mai aduce un argument în susținerea teoriei care spune că în zonă trebuie să existe și o importantă cetate dacică.

Au fost descoperite 52 de cuptoare de redus minereu, fabricându-se lupe de fier, folosite ulterior pentru fabricarea pieselor metalice. S-au descoperit 52 de cuptoare de redus minereuri pe o suprafață de 15 pe 15 metri. Acestea funcționau ca niște furnale, erau umplute cu straturi de mangal, cărbuni de lemn și straturi de fier de baltă nativ. Era alimentat focul ca să ajungă la temperatură mult mai ridicată, să poată topi aceste bucăți de fier nativ și rezultau lupe de fier. Arheologii bănuiau că în apropierea celor peste 200 de cuptoare ale dacilor liberi din Medieșu Aurit trebuiau să mai existe și altfel de centre, însă aveau nevoie de o confirmare, astfel că au trimis probe la un laborator din Polonia pentru datare cu Carbon 14.