Medieşul Aurit

Judeţul Satu Mare este situat în nord-vestul României, în zona transfrontalieră cu Ungaria și Ucraina. Face parte din Regiunea de Nord-Vest având puncte de trecere a frontierei (vamă) la: Petea (rutier), Halmeu (rutier și feroviar), Urziceni (rutier), Berveni (feroviar), Satu Mare (aerian). Comuna Medieşul Aurit este situată în Câmpia Someşului şi se întinde pe o suprafaţă de 100 kmp. Judeţul Satu Mare, străbătut de vechiul râu Someș și locuit din timpuri imemorabile de geto-daci, a fost un leagăn al culturii și civilizaţiei românești. Săpăturile arheologice din Ţara Oașului, de la Ardud, Medieșu-Aurit, Homorodși Sanislău au scos la lumină relicve atestând viaţa umană în această regiune începând încă din Paleolitic. Un punct de reper al istoriei acestei regiuni este reprezentat de daci, care au trăit aici aproape 1000 ani creând o remarcabilă civilizaţie.

Medieşu Aurit este cunoscut încă din anul 1271 sub denumirea de Megyes, iar din anul 1273 sub denumirea de Medieş. Denumirea vine de la livada cu vişini care se află pe locul actualei şcoli (vişină în maghiară se traduce megy iar românii îi spuneau Medieşu) iar denumirea de Aurit vine de la faptul că o cameră a castelului medieval era împodobită cu aur, de aici denumirea Medieşu-Aurit. Medieşenii sunt urmaşii dacilor liberi. Analizând cele cinci scrisori pontificale din 1377, cetatea Medieş şi satele care-i aparţineau erau locuite de românii „schismatici”. Populaţia totală a comunei Medieşu Aurit, in urma recensământului din luna ianuarie 1992, era de 7.010 locuitori. Dezvoltarea industriei a determinat atragerea populaţiei agricole către sfera activităţilor neagricole, astfel mulţi dintre locuitorii Medieşului au mers la oraş schimbându-şi statutul social. Din trecutul istoric se mai pastrează și azi cuptoarele dacice (parte a patrimoniului național) și Castelul medieval Lonyai, care însă se află într-o stare proastă, necesitând lucrări rapide de refacere și consolidare, altfel fiind amenintat cu degradarea totală.

Comuna Medieşu Aurit este situată în partea de est a judeţului Satu-Mare, pe drumul judeţean DJ 192 la o distanţă de 21 km de municipiul Satu Mare. Comuna Medieşul Aurit se învecinează la: nord cu Comuna Livada, vest cu Comuna Odoreu, sud-vest cu Comuna Culciu, sud cu Comuna Apa, est cu Comuna Oraşu Nou. Din punct de vedere administrativ comuna se compune din următoarele sate: Medieşul Aurit – centru administrativ, Româneşti, Băbăşeşti, Potău, Iojib, Medieş-Râturi, Medieş-Vii.

Forma de relief predominantă este câmpia. Câmpia a apărut ca urmare a retragerii Mării Pontice, iar vânturile au purtat mâlul care a rămas la suprafaţă şi a fost depus sub formă de loess şi luturi colorate. Campia este strabatuta de raul Someş, care în perioadele cu precipitaţii produce inundaţii. Un astfel de fenomen a avut loc în anul 1970 şi a afectat satele Potău şi Băbăşesti. Câmpia Someşului Inferior mai prezintă din loc in loc pâlcuri de pădure, resturi ale fostelor păduri care acopereau întreaga zonă. Clima comunei Medieşului-Aurit este temperat-continentală moderată, cu primăveri timpurii. Verile sunt călduroase, iar iernile sunt mai blânde decât în alte zone ale ţării. Vânturile vestice sunt mai frecvente primăvara şi vara, iar cele estice şi nord-estice sunt mai frecvente toamna şi iarna. Numărul anual a zilelor cu precipitaţii este de 120- 130. În prima decada a lunii decembrie cade prima zăpada. Dintre esenţele lemnoase existente în pădurea Româneşti se remarcă: frasinul, alunul, părul sălbatic, salcâmul, stejarul, fagul. Vegetaţia bălţilor şi mlaştinilor este reprezentată în special de rogozuri înalte. Cele mai frumoase plante din flora spontana sunt laleaua pestriţă şi narcisa albă. Laleaua pestriţă o găsim în păşunile şi fâneţele naturale, iar narcisele albe le întâlnim în pădurea Româneşti şi la poalele dealurilor din Medieş-Vii. Fauna din zona comunei Medieșu Aurit a suferit in ultimul timp mari modificări. În pădurea Româneşti şi Medieş-Vii întâlnim animale precum: mistreţul, lupul, vulpea, iar în zona de câmpie, rozătoarele. Dintre păsări, întâlnim: raţe, gâşte, ciocănitori, bufniţe. În râul Someş trăiesc pești precum: crapul, somnul, plătica, mreana. Dintre reptile amintim: vipera în pădurile dinspre Livada, iar din grupa amfibienilor remarcăm broasca de mlaștină.

Pare a fi din povesti, insa zona din jurul comunei Mediesul Aurit stie sa pastreze si azi sarbatorile locale de o mare frumusete pastrate din stramosi. Locuitorii comunelor vizate prin prezentul proiect pastreaza an de an traditia sarbatorilor locale, incercand sa duca mai departe obiceiurile mostenite din strabuni. Obiceiurile sarbatorilor de Craciun si Paste sunt bine intiparite in mintea si sufletul localnicilor, fiind pastrate si transmise din generatie in generatie pana in zi. Este extrem de importantă păstrarea tradiţiilor atât pentru noi cât şi pentru urmaşii noştri. Poate că şansa noastră, în lipsa unei dezvoltări economice de felul celei din vest, este ceea ce aproape toate naţiunile occidentale au pierdut, sacrul, viaţa rurală, existenţa unor forme de cultură populară şi de viaţă arhaice pe care nu le mai putem întâlni altundeva. Satu-Mare este nu numai ţinutul care a stiut sa pastreze adevărate tezaure, locul unde mai supravieţuiesc obiceiuri şi tradiţii vechi, dar şi depozitul unei culturi populare orale de o valoare excepţională, pe care oamenii locurilor s-au străduit permanent, în mod deosebit în ultimii ani, să le pună în valoare şi mai mult de atât, să le pună în circulaţia universală, la dispoziţia celor interesaţi, care nu ar avea altfel acces la ele.