Oraşu Nou

Comuna Oraşu Nou este situată în partea de nord-est a judeţului Satu Mare, la 37 km spre nord-est de reşedinţa judeţului, pe şoseaua DN19. Comuna Oraşu Nou se învecinează la: nord cu Comuna Călineşti Oaş şi Comuna Bixad, est cu Oraşu Negreşti Oaş şi Comuna Vama, sud cu Judeţul Maramureş, vest cu Comuna Livada, Comuna Medieşul Aurit şi Comuna Apa.

Comuna Oraşu Nou are în componenţa sa următoarele localităţi: Oraşu Nou, Oraşu Nou Vii, Prilog, Prilog Vii, Râcşa, Râcşa Vii, Remetea Oaş.

Comuna Oraşu Nou se situează în Depresiunea Oaşului, pe valea pârâului Talna. În apropierea centrului de comună se găseşte o carieră de argilă perlitică, bentonitică cu conţinut de caolinit. Sursa cea mai importantă de venituri din comună rămâne agricultura cu resurse şi tradiţii însemnate în pomicultură şi viticultură.

Centrul de comună, Oraşu Nou, este menţionat pentru prima dată în documente din 1270, numele referindu-se la înfiinţare relativ nouă faţă de localităţile din preajmă. Tradiţiile locale susţin că satul şi-a schimbat vatra de mai multe ori şi numele face referire la locaţia mai nou ocupată. Prima localitate a Oaşului a fost posedată de familia Újvárossy, ulterior a devenit parte din domeniul Móric, după care au urmat ca şi proprietari familiile Báthori, Lónyai, Wesselényi şi mai recent mai multe familii de nobili mici cu teritorii mai restrânse. Pentru o bună perioadă Oraşu Nou a fost centrul domeniului Oaşului, fiind menţionat ca şi oppidum în 1633. În urma ultimului atac al tătarilor, din 1717 a suferit distrugeri foarte importante. Târgurile organizate aici au fost de anvergură, populaţia din multe aşezări de munte şi din câmpie a folosit prilejul pentru schimbarea produselor specifice zonelor. Localitatea a pierdut treptat din importanţă, în ciuda denumirii sale este demult aşezare rurală.

  • Localitatea Prilog a fost atestata documentar pentru prima data in anul 1270.
  • Localitatea Racsa prima dată apare sub denumirea Rákos, în documente din 1493.
  • Satul Remetea Oaş este menţionat în scris pentru prima dată în 1335.